Pipera, lângă metrou. Îl știu de anii trecuți, vinde pe o măsuță fructe corporatiștilor. Sunt cam scumpe per kilogram, însă porționate și poziționate convenabil. Am luat și eu de 2-3 ori - de poftă, deși primim fructe și la serviciu. Nu dădea bon, dar asta era înainte de reducerea TVA și controalele ANAF. Ascultă mai mereu un post religios de la un radio portabil. În general pare un tip liniștit și politicos, însă când l-am întrebat de curiozitate din ce regiune sunt prunele mi-a răspuns cam răutăcios că "de unde să știe el, că el doar le vinde". Nu prea am mai avut chef să cumpăr de la el după aceea.


Săptămâna trecută l-am prins într-o stare mai puțin cunoscută. Vorbea la telefon lângă "standul" său și înjura de mama focului, cât să-l audă și lucrătorii de pe șantierul de pe cealaltă parte a drumului. Avea un debit impresionant, nu se mai oprea din înjurat, cu repetiții, variații, schimbări de ritm, o adevărată simfonie de înjurături. Lumea trecea pe lângă el și "se închina", probabil cel mai de efect prozeletism pe care l-a reușit până acum. În sfrârșit, era chiar deranjant, puhoiul de lume trebuia să treacă la sub jumate de metru de el, iar el gesticula înjurând de mama focului. Pare-se că și celălalt l-a înjurat și asta era justificarea...

Când am ajuns lângă el, am observat doi polițiști care se îndreptau deja spre el atrăgându-i atenția să nu mai înjure și să vorbească mai încet. Chiar mi-a plăcut de ei. Erau tineri și îmbrăcați îngrijit în uniformele lor. Le-am dat un like cu "thumb up" și le-am spus "bravo domnilor!". Exact așa are datoria să se comporte un polițist când observă un comportament antisocial în preajma sa.